Cred ca femeia atinge la un moment dat un punct al maturitatii fizice consubstantiale. E ca si cum celulele din fiinta ei ar striga : noi suntem gata, tu? Nu stiu cum sa reactionez la ceea ce percep ca se intampla in interiorul meu. Nu stiu daca este vreo legatura intre mine si barbatul de langa mine sau daca este pur si simplu independent, daca nu cumva urmez calea unei evolutii naturale inscrisa in memoria celulelor.
Dar oare nu exista teoria conform careia oamenii se simt atrasi din motivele sordide si deloc romantice ale perpetuarii speciei? Nimic din ratiunile comune pe baza carora ne motivam succesul relatiilor : pasiuni comune, discutii armonioase, imi place la ea/el ca e atent/a, ca vorbeste frumos, ca e spontan/a, ca nu si-a pierdut inocenta, ca e puternic/a, ca e romantic/a, ca e priceput/a, ca e independent/a, ca e citit/a, intelligent/a, ca facem dragoste in fiecare zi, ca nu ma plicitisesc niciodata … Nimic din toate astea, nimic din imaginile induse de istoria romantica a umanitatii, totul se rezuma la chimia celulelor care transmit mesajele incriptate ale progeniturii sanatoase.
Si atunci oare ceea ce ghicesc ca simt nu este rezultatul acestei ciocniri intre mine si el? In acest context, asta inseamna yin langa yang?
Sunt doar un receptor si deopotriva un emitator. In ultima instanta, eu, Femeia, sunt un receptacul.
Nu cred in suflete pereche.
Nu cred in unicitatea lui yin si yang. Nu exista doar un yin pentru yang, asa cum nu exista doar un singur om perfect pentru un alt om. Nu exista perfectiune. Exista doar compatibilitati, zeci, sute de compatibilitati.
Imi imaginez o suita enorma de date binare, de coduri biochimice care curg intr-o ordine stupefianta cu amprenta unica. Este genomul meu. Imi imaginez fisa de coduri suprapunand-se peste o alta. Este genomul lui. Combinarile reusite sunt reperate, numarul lor analizat, iar limitele valorilor care determina variabilitatea umana stabilite. Vad o multitudine de versiuni, cu alte genotipuri in combinatii fericite, cu rezultat diferit, dar reusit, care face ca pe ecranul computerului virtual sa apara mesajul:
Please run Wizard to successfully complete your installation.
Dar suntem eminamente tributari timpului si spatiului. Suntem limitati si incapsulati in cele doua dimensiuni universale. Iar multitudinea de posibilitati se naruie intr-o realitate trista. Nimeni nu iti da garantia de a intalni vreodata sau de a te mai intalni si altadata cu acel yin/yang armonios.
Si oare ne dam seama cand il intalnim?
Ba da, pentru ca noi ii spunem dragoste.
