Telefoanele mobile – instrument de cultura

Iata un titlu de campanie PR care ar face furori printre creativii care se ocupa de conturi de telecom. Din nefericire nu s-a gandit nimeni pana acum ca un telefon mobil chiar cultiva poporul, il rafineaza, il familiarizeaza cu marile creatii ale omenirii. Si asta nu ca instrument pur de conversatie intre un receptor si un emitator, dintre care unul informeaza si altul acumuleaza. Nu. Telefonul mobil este in sine – cu setarile standard din fabrica - un instrument de cultura, un purtator al valorilor culturale universale. Pentru ca ideea e mult prea elucubranta ma voi explica povestind un episod de-a dreptul halucinant din viata mea.
Conduc linistita, ascult un CD cu un concert de Chopin, ajung la stop, opresc. E cald, deschid geamul. In stanga mea un sofer da din maini: Domnisoara, domnisoara, va suna telefonul! Ca teleghidata, ma scotocesc in geanta si inhat telefonul. Telefonul dormea linistit, nici vorba sa sune. Ma uit la binevoitorul meu: NU suna domne, ce-ai? Omul, vadit ingrijorat ca pot pierde un apel important, o tine p-a lui: Cum domnisoara, nu auziti sunetul? Ta na na ta na na .... Eu ma uit stupefiata la om, ma uit la casetofon, ma uit iar la el cu ochii mijiti, gura deschisa si pierderi de saliva. Intr-un final, trezita de claxoanele vecinilor mei de „rosu”, reusesc sa-i balmajesc: Nu domne, e un CD, canta CD-ul!
..... The end. Cum de nu s-au gandit publicitarii la o asemenea valenta pe care ar putea-o comunica? Poate mai avem inca pretentiile unei natiuni cultivate sau poate scrupulele ne impiedica sa ne auto-jignim in modul asta. Si totusi, unii oameni asocieaza muzica clasica strict cu soneria de telefon mobil. Mai mult ca sigur amicul meu de trafic nu s-a gandit nicio secunda ca cineva poate asculta „asemenea” muzica si in alte situatii, nu numai in format .midi cand il suna „Boss Cnx” . Ce sa mai .. q.e.d. cu ce ziceam la inceput. Telefoanele mobile cultiva poporul. Acum el stie ca studiul revolutionar e compus de Chopin, ca Aria aia e a lu Bach, ca sa nu mai zic de oda bucuriei de amicu’ Bietuvanat. Stai ca ma suna „Mama Ac”. Ma pregatesc de aplauze furtunoase.