Deschide fereastra

Deschide fereastra!

Hai ca ti-am luat si tie camera la hotel, vezi ca e cam mica dar merge. Hotelul arata bine pe dinafara iar piazzeta in care e asezat este extrem de dragutza, ai jura ca esti in Italia.
Cheia de la camera 12, va rog, ii zambesc printre cuvinte unei receptionere atat de imobile, incat am avut senzatia ca vorbesc unui tablou pictat pe vremea construirii hotelului.
Ma intorc victorioasa pe calcaie cu tot calabalacul si cu cheia achizionata de la o stafie rembrandtiana si pasesc inauntrul tabloului. Urc intr-o lumina clar-obscura scarile ingrozitor de inalte si de inegale - prilej de incantare si fericire extatica pentru orice miop de altfel.
Imi arunc toate bagajele pe unde pot, mai mult claie peste gramada in camera-chilie atat de ingusta chiar si pentru silueta mea de viespe si ma pregatesc pentru nunta care va avea loc in acea seara si motivul poposirii mele in orasul acesta minunat. Au! Ma lovesc de toti peretii si injur de toti sfintii ca o sa-mi agat ciorapii. Reusesc. Gata. Cobor. Ah, am uitat sa deschid fereastra sa se mai aeriseasca pana ma intorc, ca aerul pare-se ca se conservase si transgresase din panza olandezului pana in zilele noastre.

Sunt franta. Cine m-a pus sa dansez ca ielele toata noaptea si sa mai beau si o sticla de Campari, combinata cu vin si sampanie? De cum intru in camera, izul ala de aer secular ma izbeste in aburii mei de alcool. Ma napustesc spre fereastra. Dau perdeaua groasa la o parte. Cum? Ce? Dar unde? Un cadru de fereastra. O giurgiuvea. Atat. In spate ZID. Zid si nimic mai mult. Dumnezeule, simt cum ma preling pe pat si nu pot nici macar gandi. Calmeaza-te. Nu e nimic alarmant. E doar o camera fara fereastra. Poti sa dormi, pt ca esti prea obosita ca sa nu o faci. Hai baga-te in pat si incearca sa nu te mai gandesti.
Imi este cald, imi este atat de cald. De ce m-am imbracat asa de gros? Ma sufoc. De ce mi-am luat tricou pe gat? Dar nu, nu am asa ceva. Cineva ma strange de la barbie in jos. Ma strang hainele, nu pot sa ma dezbrac pentru ca nu imi mai simt nici mainile, nici fatza, nici picioarele. Sunt anesteziata complet pentru ca nu simt aer. Ma innabush in propria-mi rasuflare. Ma innec cu propria-mi saliva. Nu am fereastra. Nu am aer.
Iar piazzeta in care este asezat hotelul este atat de dragutza. Hai ca poti sa patrunzi peste zid si sa vezi .. Acolo e soare si oamenii si-au inceput veseli ziua. Vorbesc, se simt, se ating, se privesc in ochi, prin ochi ...prin aceste ferestre ale sufletului ... Au ferestrele deshise si sufeltele deschise. Din cand in cand, ca si cum nu ar putea rezista sa se uite si in interiorul lor, clipesc. Repetat. Isi inchid pentru o fractiune de secunda spiritul si se scufunda in tenebrosul si abisalul interior. E prea greu sa lasi fereastra deschisa tot timpul... poate ca spiritul tau ar zbura ca o pasare careia ii deschizi colivia. Si atunci o momesti : deschizi, si cu un gest larg grandios ii arati : iata ce frumoasa e lumea: ceruri si paduri, zboruri dar si caderi, iubiri si uri, armonie si beatitudine, damnare si blesteme, o lume magnifica de culori si contraste, de imperfectiuni magnetice si senzualitati inca nerostite, inca netraite. Dar tu suflete, n-ai voie sa iesi! Ramai aici, si intoarce-te iar clipind in adancurile mele.
Ce ciudat ... oamenii mor cu ochii deschisi ... Au uitat sa mai clipeasca si atunci a zburat cu totul...
Zbor deasupra piazzetei, deasupra fantanei, respir prin toti porii aerul atat de dens si de tare. E prea mult pentru mine. Respir atat de adanc incat nu mai vad nimic. A inceput sa ploua si ghicesc apa care imi inunda gura, urechile, ochii inchisi. Clopotele bisericii imi bat asurzitor in timpanul inghitit de ape. Bum! Bum! Ma rotesc intr-un vertij nebunesc. E inevitabil. Ma prabusesc.
Hai Alexandra trezeste-te o data ca bat de un sfert de ora la usa ta! Trebuie sa mergem la ciorba de potroace!
O gura de aer. Doamne ce bine e! Gata s-a terminat! Nu era ploaie ... sunt doar uda pana la piele. Si fereastra? Ai observat ca atunci cand te trezesti primul lucru la care te uiti e invariabil fereastra? Deschizi ochii. Deschizi o fereastra pentru a privi o alta fereastra.
Mi-e dor de viata, de ceruri si paduri, de zboruri si caderi, de iubiri si uri, de armonie si beatitudine... Deschide te rog fereastra ... si nu uita: CLIPESTE!