Invitatie la dans a vietii

* Insemnare de pe vremea cand nu descoperisem blogul.

Iti mai aduci aminte de noptile dinaitea plecarii in tabara sau in excursie cu scoala? Dormeai ? nu, asa ma gandeam si eu. Nu dormeai, toata noaptea te perpeleai pe toate partile, incercand din rasputeri sa adormi, caci stiai ca a doua zi trebuie sa te bucuri de fiecare moment al calatoriei, sa traiesti fiecare secunda la maxim si sa o incapsulezi intr-o memorie, care – tu crezi cu tarie – ca va dura toata viata. Dar nu poti sa dormi. De saptamani te gandesti ca Nu mai vine odata ziua ! in fiecare zi completai cu vreun articol de imbracat lista, sau sa nu cumva sa uit rujul pitit de mama. Lista e lunga, iar cenzura alor tai apriga. Azi cearta cu tata : Nu, nu iti iei in nici un caz fusta aia scurta la tine! Aia e de stat prin casa , auzi? Cee? Sa iei casetofonul International cu tine?? Cum esti tu cu capul in nori sigur il uiti pe acolo. Nu . Am zis NU. Santaj sentimental. La verificarea bagajului, fusta trece vama, casu’ nu. Oricum toata ziua te-ai invartit prin casa ca tembelu si esti obosit mort. Dar nu poti sa dormi. Te gandesti la nenumaratele, posibilele intamplari, turnuri de situatii, certuri , impacari care ar putea sa se iveasca incepand cu punctul t al plecarii in “necunoscut”. Viata ta se va schimba sigur. Mii de scenarii iti trec prin cap. Intregi conversatii cu el sau ea. Imaginarea celor mai nastrusnice farse facute profei. Mii de ganduri ti se ingramadesc in cap, iar imaginatia ta nu poate fi oprita. Shut down nu exista. Ajungi asa de departe, incat realul nu mai joaca nici un rol. Te invarti intr-un univers fatastic, fascinant de miraculos. Bineinteles ca imi dau seama ca aberez, normal … el nu ar putea sa se uite la mine, si nici intr-un milion de ani nu am putea sa ramanem incuiati in camera cabanei doar noi doi. Iar ca el va inghiti nu stiu ce chestie si singura care il va ajuta sa nu se innece cu bolul alimentar .. voi fi eu (da , am vazut asta intr-un film). Glumele tale vor fi repetate la nesfarsit iar replica ta memorabila va face cariera printre colegii care o sa isi roada unghiile de invidie ca nu le-a bubuit lor. La discoteca noaptea sa cada lumina reflectorului fix pe tine din marea aia de oameni??Dar nu poti sa opresti vertijul de ganduri … miraculosul necunosctului te acapareaza asa de tare, iar gandurile tale joaca ping-pong in asternuturile ravasite de atatea zvarcoliri. Si iar iti incolteste : dar daca ? … si daca poate? …
Orice calatorie e o invitatie la dans a vietii. Improvizezi.

Varsta: 27 de ani. Concediu … in sfarsit. Care e primul lucru pe care il faci luni in prima zi de concediu? Dai telefon la birou. Logic, nu? Sa vezi daca totul e in regula. Daca persoana care te inlocuieste a inteles pe deplin tot papirusul plin cu sarcini, pe care I l-ai scris cu atata constinciozitate vineri pe la ora 9 seara, daca nu cumva a aparut ceva intre timp, ceva pe care doar TU ai putea sa il rezolvi, daca nu cumva i se simte lipsa creierului tau care este UNIC si oricum , nimeni nu ma poate incolui pe deplin si .. toti stiu ca ala e un surogat. Mda, totul e ok. Nechezolul ala care te inlocuieste isi face treaba, nimeni nu e disperat sa vorbeasca cu tine. Uff, ce bine. Bine ca se descurca si ei odata in viata fara mine!
Cu ce naiba sa iti umpli ziua – luni repet – ca la Budapesta plec de-abia maine. O vizita la sor-mea ar putea sa ma scuteasca lejer de umplerea unei jumatati intregi de zi. Bun, facut. Si acum ce? Prietena mea, care se afla in aceeasi dificultate de manevrare a timpului intr-o zi de luni. Un restaurant, o plimbare. super, s-a facut seara si eu nu mi-am facut bagajul iar la mine in casa e un dezastru. Iincep prin a-mi face curat in casa. Mi-am dezvoltat de cativa ani buni o obsesie: sa fac curat in casa inainte de concediu. E atat de reconfortant sa te intorci intr-o casa curata din voiaj. Imi calc repede cateva haine, mi le arunc in valiza. Doamne ce somn imi e. Sa verific daca mi-am luat necesarul? Nu, mi-e prea lene. Poate maine dimineata. Ah, sa nu cumva sa uit cartea sa o pun in bagaj. Adorm ca lemnu’.

Lemn. Ca si gandurile mele. Ca si palpitatiile copilariei dinaintea voiajului. Miraculosul a disparut cu totul. Hm, ce ar putea sa se intample? Camera de la hotel sa aiba probleme cu baia. Poate stam mult in vama .. asta ar fi cam nasol. Prognoza meteo nu arata prea rau .. dar mai stii cu sarlatanii astia? Poate nu ma voi pricopsi cu vreo raceala, iar durerile de cap sper sa ia vacanta. Dar nu-I nimic trusa de medicamente e la indemana.
Hm, ce ar putea sa se intample?. Acum stiu ca miraculosul este eludat din ecuatia vietii mele, ca fabulosul il gasesc doar in carti sau filme, ca senzationalul epocii romantice va ramane suspendat in vremurile acelea. Acum stiu ca necunscutul unei vacante nu e asa de necunoscut, ca ma voi intoarce acasa – in casa mea curata. Acum stiu ca nici un El fantasmagoric nu se va impiedica si nu va cadea in slow-motion senzual taman in fata mea. Acum stiu ca nu voi ramane blocata in camera hotelului cu nimeni. Acum stiu.Lumina reflectorului nu va cadea fix pe mine in vuietul clubbingului, iar dansul meu va ramane in clar-obscur.

Acum stiu ca orice calatorie e o invitatie la dans a vietii. Acum stiu pasii.

iulie 2006